Bologna, capitala regiunii Emilia-Romagna, este un oraş de jumătate de milion de locuitori situat în extremitatea meridională a Câmpiei Padului, între Milano şi Florenţa, şi în apropiere de Modena, Parma, Piacenza, Ferrara şi Ravenna.

Bologna este unul din cele mai bogate oraşe italiene şi printre primele în ce priveşte calitatea vieţii. Se spune că dacă fiecare dintre magnificele oraşe italiene ar fi o piatră preţioasă, atunci Bologna ar fi rubinul.

I se spune Bologna cea Roşie pentru culoarea dominantă a clădirilor din cărămidă şi a acoperişurilor din centru istoric bine conservat şi restaurat, a turnurilor şi porticurilor nu sute de arcate. Dar porecla e legată şi de situaţia politică de după Al Doilea Război Mondial, când pentru mai multe decenii oraşul a fost bastion al socialismului şi comunismului, în special prin Partidul Comunist Italian.

Acum, Bologna a adăugat noi bogăţii, fabricile de automobile Maserati şi Scuderia Ferrari, unde culoarea oficială este, evident, tot roşul.

Bologna a găzduit prima universitate din Europa, fondată în anul 1088, şi a atras cele mai strălucite minţi ale istoriei. Oraşul a devenit şi Bologna cea Grasă, pentru că face deliciul tuturor gurmanzilor, îmbăgăţind bucătăria regiunii Emiliei-Romagna, cu preparate originale, cu sosul mortadella, tortellini şi tagliatelle, despre care se spune că au fost inventate pentru nunta Lucreţiei Borgia şi a ducelui de Ferrara, sau cu savuroasele reţete de preparare a spaghetelor.

Teatro Comunale este faimos de peste doua secole pentru că găzduieşte unele dintre cele mai bune spectacole de operă şi balet, Filarmonica, una din cele mai bune din Europa, e renumită în special pentru concertele Mozart, muzeele şi zecile de biserici au remarcabile colectii de artă medievală sau renascentistă. La jumătatea lunii februarie este carnavalul copiilor, în a doua şi a treia duminică din martie este festivalul ravioli, iar festivalul cu parade şi curse de cai din luna mai reînvie atmosfera medievală a oraşului.

În 2002, Bologna a fost Capitală culturală europeană, patru ani mai târziu era declarată de UNESCO drept oraş al muzicii, iar în 2010 a fost selectată să participe, alături de alte 45 de oraşe ale lumii, la Expoziţia Universală de la Shanghai.

Bazilica-sanctuar Santo Stefano pare să fi fost sursa de inspiraţie a lui Umberto Eco, Basilica di San Domenico – construită în 1221 – este cea mai importantă biserică dominicană din Italia, iar enorma Bazilica di San Petronio este a 6-a biserică ca mărime din Europa şi este centrul religios al oraşului şi locul marilor procesiuni, cum este şi Festivalul San Luca din luna mai, când icoana Sfântului Luca este purtată prin tot oraşul, înainte de ajunge la bazilică.

Palazzo d’Accursio, sau Palazzo Comunale, un complex de edificii construite de-a lungul secolelor, a adăpostit iniţial înalţii magistraţi ai oraşului. A fost şi sediu al Primăriei, iar acum adăposteşte colecţia de artă a oraşului şi Muzeul Morandi.

Palazzo del Podestà, ridicat prin anul 1200 pentru a adăposti oficialităţile oraşului, astăzi o clădire publică, este dominat de Torre dell’Arengo, turnul ridicat acum opt secole, de unde clopotele anunţau locuitorilor situaţiile de urgenţă.

Palazzo del Notai, a fost palatul reprezentanţilor magistraturii, şi tot în Piazza Maggiore este şi Fântăna lui Neptun împodobita de statuia uriaşă de bronz a zeului marilor, sculptată de flamandul Giambologna.

Via dell’ Indipendenza, cea mai importantă stradă comercială, are trotuare cu pavaj de dale de marmură albă, roşu închis şi cenuşiu, lustruite de milioanele de paşi care au străbătut-o în istorie. E flancată de celebrele porticuri ale Bolognei, arcadele construite peste trotuare, cu un perete format din faţadele clădirilor şi altul, spre stradă, format din stâlpi ornamentali.

Portico di San Luca are aproape 4 km şi 666 de arcade şi este probabil cel mai lung portic din lume. Leagă Porta Saragozza, una din cele douăsprezece porţi medievale ale oraşului de Sanctuarul Madonna di San Luca.

Din cele 180 de turnuri defensive construite în oraş prin secolele XII-XIII s-au păstrat doar douăsprezece. Cele mai celebre sunt Due Torri (Asinelli şi Garisenda), ambele înclinate cu câţiva metri, devenite simbol al Bolognei. Legenda spune că cele două familii bogate din oraş, Asinelli şi Garisenda, s-au întrecut în a construi cel mai înalt turn. Torre Asinelli este înalt de aproape 100 de metri, în timp de Torre Garisenda, are doar 50 de metri, nu a putut fi înălţat mai mult pentru că a fost construit pe o fundaţie şubredă, şi în timp s-a înclinat cu mai mult de trei metri. Într-o zi senină, din turnul Asinelli se pot vedea Verona şi crestele Dolomiţilor.