Home » Diverse » Curiozitati » Care este diferenţa dintre un rege şi un împărat?

Care este diferenţa dintre un rege şi un împărat?

Ambii termeni provin din limba latină, deşi sensul lor a fost uşor denaturat în timp.

Împăratul deţine cea mai mare putere în regiunea pe care o conduce. Din diverse motive, ei considerau că stăpânesc întreaga lume (împăraţii din China, India, Persia susţineau că sunt liderii lumii). Pe de altă parte, regii nu stăpâneau teritorii atât de vaste, precum împăraţii, motiv pentru care plăteau tribut altor state, indiferent dacă ele erau conduse de împăraţi, de papă sau chiar de alţi regi. Titlul de rege are, în primul rând, o însemnătate politică, pe când cel de împărat face referire, de cele mai multe ori, atât la puterea laică, cât şi cea religioasă.

În timp ce regii guvernau un teritoriu destul de omogen (fie că era denumit ,,regat” sau ,,ţară”), împăraţii exercitau adesea o putere asupra unei zone destul de eterogene, adică stăpânea asupra mai multor regate, ducate, principate ş.a.m.d. De exemplu, în vechea Persie, împăratul purta titlul de ,,Regele Regilor” (,,Shahanshah”).

În trecut, protocoalele presupuneau ca împăraţii să fie trataţi diferit de regi. La ora actuală, diferenţele dintre două tipuri de conducători sunt aproape insesizabile.

Napoleon Bonaparte este nu numai un mare lider francez, dar unul dintre cei mai mari comandanţi din istorie, care a venit la putere după Revoluţia Franceză care a înlăturat monarhia în Franţa. Napoleon a fost un înţelept, un geniu militar şi un strateg care a înţeles că numerele mai mari înseamnă şi o putere mai mare. Armatele sale erau mici, dar au purtat victorii răsunătoare în faţa unor inamici mult mai numeroşi. Codul Civil Napoleonian pe care l-a emis la începutul secolului XIX este încă actual în multe locuri. Strategiile sale militare şi atenţia pe care a acordat-o omului de rând l-au făcut faimos, având o influenţă mare asupra Franţei şi, nu în ultimul rând, a Europei.

Napoleon i-a condus pe francezi în perioada 1804-1815 şi a fost unul dintre cei mai renumiţi împăraţi din lume. Pe lângă eforturile de modernizare în domeniul juridic şi politic, a purtat numeroase războaie – susţinut de întreaga ţară – ajungând să cucerească întreaga Europă. Sfârşitul expansiunii a venit dinspre Răsărit, fiind oprit în ofensiva sa împotriva Rusiei, în 1812.

În 1837, Regina Victoria a moştenit un tron care îşi pierduse din prestigiu, aflat pe marginea prăpastiei: Coroana avea o reputaţie proastă, cererea publică şi parlamentară pentru schimbări constituţionale creştea, ameninţând cu înlăturarea monarhiei. Victoria a răspuns acestor nevoi cu tact, adaptându-şi rolul epocii moderne. În loc să dicteze politici, a căutat să încurajeze miniştrii să urmeze anumite politici, în timp ce păstra o aură mistică a poziţiei sale. Mai mult, a dorit să conducă pentru oameni, mai degrabă decât peste ei. Niciun alt suveran nu a studiat funcţia sa mai mult şi nu a muncit mai din greu. Victoria a transformat monarhia dintr-un concept învechit şi absolutist într-o instituţie publică ce există şi astăzi.

Imperiul construit în numele său i-a dat Reginei Victoria o influenţă simbolică de neegalat în afacerile internaţionale. Mai mult, la sfârşit lungii sale vieţi, „bunicuţa Europei” avea numeroşi urmaşi pe tronuri în afara ţinturilor sale, dându-i un plus de autoritate în relaţiile internaţionale. Multe dintre reformele constituţionale şi juridice date în timpul domniei sale au fost exportate în toate colţurile lumii şi încă sunt în vigoare, în multe cazuri formând baza sistemului juridic internaţional modern. În plan social, se poate afirma că niciun alt monarh britanic nu a avut un impact cultural atât de profund asupra epocii sale.

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*