Home » Bacau » Luc, Luca, Luuuc…

Luc, Luca, Luuuc…

Acum aproape 20 ani, tatăl meu a adus acasă o căţeluşă pechinez în vârstă de 2-3 luni. Pană atunci nu mai avusesem un câine de talie mică şi Cleo, că aşa aveam să o botez, m-a cucerit pe loc.

Au trecut anii şi lui Cleo i s-au aprins călcâiele după o corcitură din vecini. Din dragostea lor interzisă (maică-mea nu mai vroia si alţi căţei) avea să se nască Luca, o corcitură de pechinez şi… nu mai sunt sigur ce fel de rasă de câine avea vecinul. De atunci, Luca şi-a făcut puţin câte puţin loc în inima mea, reuşind in cele din urmă să-mi fie cel mai bun prieten!

Ajuns la vârsta de aproape 15 ani, câinele meu drag a murit în această dimineaţă de primăvară, la ora 5, chiar în braţele mele. Fără să se mai poată ţine pe picioare, a lătrat de două ori, un lătrat sfâşietor, după care l-am văzut cum nu mai poate să respire. Aveam lacrimi in ochi când inimioara lui de leu a incetat să mai bată.

Acum… îmi este deja dor de el, aş vrea să-l mângâii pe frunte şi să-l alint, şi să vorbesc cu el… Luc, Luca, Luuc… Nu suport gândul că atunci când vin acasă el nu mă mai întâmpină in pragul usii.

Scriitorul Robert Stevenson avea certitudinea faptului că înaintea noastră vor ajunge în cer sufletele câinilor. Tare as mai vrea să nu gresească.

Luc, Luca, Luuc…  🙁

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*